1. Prin multe țări frumoase
Umblam călătorind,
Și de pe stânci înalte
În văi adânci privind.
Dar nici un deal n-a atras
Inima mea așa,
/: C-acel al cărui nume
Se zice Golgota. :/

2. Acesta nu se 'nalță
Falnic către stele,
Culmea-i zăpada albă
Nu împodobește;
Și totuși nici pe-un munte,
N-am fost niciodată
/: De cer așa aproape,
C-aici pe Golgota. :/

3. Culmea-i nu-i îmbrăcată
Cu brazi pururea verzi,
Finici nu-l împodobesc,
Nu-l iau 'mprejur livezi,
Lipsesc de pe el cedrii,
Ici mirt nu ai afla,
Dar stă pe el o cruce,
O, asta-i Golgota.

4. Nu poți să vezi acolo
Ceva lucru pompos;
Câmpie-nfloritoare,
Izvor curat, frumos.
Se află însă-o față,
Cărei asemenea,
N-a apărut niciunde,
Numai pe Golgota.

5. Nu izvorăsc acolo
Ape din adâncuri,
Dar curge un izvor sfânt,
De care sufletul
Fie cât de ostenit,
De el s-a stâmpăra;
Viață de veci curge
Din tine Golgota.

6. Acest deal nu se scaldă
În raza soarelui,
Ba se-ngreunează pe el
Nori de-atâția secoli;
Însă mie-mi lucește
Micul deal acesta,
Cerul cel mai senin e
Asupra-ți, Golgota.

7. Aici păgânul cel crud
Devine pocăit,
Și-și află fericire
Tâlharul răstignit.
Ici harfa îngerilor
Sună: „Aleluia!”
Coruri veșnice cântă
De tine, Golgota.

8. Voiajorule-aleargă,
Aici să repausezi!
La-a lui Isus picioare,
Povara-ți s-o așezi.
Aflând viață-arată
Calea și altora,
/: Prin tine duce calea
La cer, o, Golgota. :/

C: La cer, o, Golgota,
La cer, o, Golgota!

I: Cântările Evangheliei - 1913, cântarea nr. 59
Compozitor: E. Gebhardt